Biserica de lemn „Sf. Dumitru” a fost ridicată in anul 1810, prin contribuția voluntară a locuitorilor și este una din cele mai mari edificii religioase din lemn din Bucovina. Este construită in formă de cruce, cu absida altarului pentagonală, decroșată de naos. Naosul are două abside laterale pentagonale, iar pronaosul este poligonal. Pe latura de sud are un pridvor deschis, peste care a fost înălțat un turn mai înalt decât cel situat deasupra naosului. Acest turn a fost utilizat pe post de clopotniță până in anul 1874, când s-a hotărât construirea unei clopotnițe separate. În anul 1889 învelitoarea originală a fost reînoită și pereții exteriori au fost îmbrăcați cu scânduri. În anul 1947 biserica a fost restaurată pe cheltuiala credincioșilor. Învelitoarea actuală este din siță, in formă de solzi și tratată cu motorină sau ulei ars de la care a căpătat culoarea neagră.
În interior, se remarcă sistemele de boltire din pronaos și naos, sub formă de trunchi de piramidă in trepte. lconostasul vechi, zugrăvit in anul 1853, a fost înlocuit și se păstrează din el doar icoanele, aşezate pe peretele despărţitor dintre pronaos și naos. lconostasul actual aparţine primului deceniu al secolului XIX.
Biserica „Sf. Dumitru” din Botoșana a necesitat intervenţia de urgenţă a specialiştilor pentru a se asigura conservarea prin ȋndepărtarea factorilor de deteriorare interiori şi exteriori ca şi refacerea detaliilor originale de protecţie – acoperiş, streaşină, ȋnvelitoare.
Învelitoarea a fost confecționatä din șiță (draniță) de lemn rășinos și bătută in două straturi. Zonele de dolie, la nivelul învelitorii, nu au fost corect realizate, ceea ce a produs infiltrarea apelor pluviale și degradarea unor elemente ale șarpantei situate în aceste zone. Elementele din lemn ale șarpantei erau puternic degradate de atac fungic și insecte xilofage, prezentau fracturi și crăpăuri pe lungimea elementelor și a necesitat înlocuirea acestora.
Soclul bisericii a fost confecționat din piatră era îmbrăcat într-o centură din beton, pe mai multe porțiuni soclul era crăpat, dislocat, cu pierderi de material și completări cu mortar și eflorescențe saline. Grinzile talpă au fost confecționate din lemn de esență tare, toate grinzile talpă, la partea bazală, au fost parţiaI incluse în centura de beton care îmbracă soclul și ca urmare a migrării sărurilor din ciment și sol, lemnul a căpătat o culoare albă la partea inferioară, de asemenea acestea prezentau degradări fizico-mecanice ca urmare a expunerii la variațiile de umiditate și temperatură. Pereții bisericii prezentau halouri de umiditate, urme de infiltrații de ape pluviale, atac fungic și insecte xilofage.
Niciunul din cele două obiective nu era pus ȋn valoare prin existenţa unui sistem de iluminat arhitectural. Soluţia de intervenţie a urmărit stoparea procesului de degradare, prin înlăturarea cauzelor acestuia, readucând imobilul, pe cât posibil, la starea sa iniţială.
Ca lucrări de intervenţie putem enumera: consolidarea conform concluziilor expertizei tehnice, refacerea învelitorii de şiţă şi a şarpantei cu menținerea volumetriei inițiale, restaurarea tâmplăriei din lemn, refacerea zidăriei soclului, înlocuirea elementelor din lemn degradate de la nivelul pereților, refacerea pardoselilor interioare din dulapi din lemn de stejar și a trotuarelor perimetrale de piatră cu rigolă.
S-a avut în vedere și refacerea instalaţiei electrice și a dotărilor necesare siguranţei la foc și antiefracţie, precum și iluminatul exterior arhitectural pentru punerea în valoare a obiectivului.
